The Pragmatism Of Principledness [Pragmatismul Principialităţii]

Alianţa dintre filosofie şi ştiinţa economică este veche de când spiţele ştiinţelor s-au răsfirat în jurul butucului filosofic, după cum are şi o durabilitate ontică pe care coup-ul epistemic încercat (şi reuşit, dar mai degrabă într-un registru “democratic politic” al ştiinţei, dar nu în cel al “verităţii sincere”) nu o poate zdruncina. Panfizicalismul mecanicist este certat fiindcă a adus economia, de fapt blocul “ştiinţelor despre om”, la un secundariat apăsător, reducând cercetarea la un exerciţiu de explorare şi exploatare inginerească a acţiunii umane, cumva nelegitim şi nociv în sfera teleologică a subiectivităţii. Filosofia încearcă a-i recupera economiei întrebările fondatoare, într-o epocă a răspunsurilor politice care ascund, sub mantia sofisticării instrumentale, şubrezenia conceptuală a construcţiei economice. Fără a consuna întru totul în privinţa convingerilor epistemice, membrii Societăţii Române de Filosofia Economiei (SRFE) împărtăşesc preocuparea pentru schimbul liber de idei, amendat de vigilenţa critică, drept preambuluri “principiale” necesare pentru orice puseuri “pragmatice” de entuziasm rezolutiv.