Unele consideraţii privind dreptul de autor în arhitectură, tendinţele generale din acest domeniu și inadmisibilitatea plagiatului arhitectural

Autorul expune, pe scurt, unele consideraţii pe marginea dreptului de autor în cazul operelor de arhitectură, în dorinţa de a evidenţia câteva aspecte de interes practic în acest sens, subliniind faptul că dreptul de autor se constituie în unul dintre principalele elemente contractuale în arhitectură, el reprezentând o bază a recunoașterii operei la nivel internaţional și devenind un garant al faptului că aceasta este unică în lume. Totodată, sunt reliefate principalele tendinţe din domeniul arhitecturii, acestea fiind în strânsă legătură cu nivelul Fig. 3. Proiectul „Iconic House” – exemplu elocvent al principiului „Spargerea cutiei” de avansare a tehnologiilor de construcţie, dar și a contextului dirijat de oameni. Cu cât mai mult avansăm în tehnologie, cu atât mai mult se schimbă și tendinţele în arhitectură. Acest lucru se explică prin faptul că progresul întotdeauna aduce drept rezultat o arhitectură mai complexă, mai evolutivă, mai expresivă din punct de vedere estetic. Referindu-se la plagiatul din arhitectură, autorul menţionează lipsa cazurilor răsunătoare ale acestui fenomen care se datorează specificului imobil al operei. Plagiatul este un termen foarte vag pentru că fiecare proiect de arhitectură are o anumită sursă de inspiraţie, iar pentru ca acesta să nu fie plagiat, inspiraţia trebuie să vină din fenomene sau obiecte nearhitecturale: natura, peisaje, contexte urbane și altele, ce nu au o formă definită de mâna unui creator.