Adoptarea Euro De Către România: O Evaluare A Cursului De Schimb

Perioada 2000-2006 a fost una hotărâtoare pentru pregătirea României în vederea aderării la Uniunea Europeană (UE). După intrarea în UE urmează o nouă perioadă care este hotărâtoare pentru evoluţia economiei naţionale în drumul spre adoptarea euro. În conformitate cu Tratatul de la Maastricht, un stat membru al Uniunii Europene beneficiază de derogare temporară în ceea ce priveşte adoptarea euro. Dar, are obligaţia de a se pregăti pentru intrarea în mecanismul european al ratelor de schimb ERM II, unde va sta o perioadă de cel puţin doi ani, după care va putea adopta moneda unică. În vederea pregătirii pentru adoptarea euro, politicile economice şi monetare trebuie să evolueze către îndeplinirea sustenabilă a criteriilor de convergenţă de la Maastricht. O atenţie importantă va fi acordată şi convergenţei reale, care însă nu este prevăzută în Tratatul de la Maastricht ca obligaţie. Unul dintre indicatorii de convergenţă nominală se referă la stabilitatea cursului de schimb, în sensul menţinerii acestuia, în timpul celor doi ani care preced evaluarea criteriilor în vederea trecerii la moneda unică, în marjele de fluctuaţie convenite prin mecanismul ratelor de schimb (ERM) fără a proceda la deprecierea monedei faţă de celelalte monede ale statelor membre. Asupra procesului de adoptare a monedei euro un impact deosebit de important îl au politica monetară şi cea a cursului de schimb. De precizat este că de la momentul aderării la UEM se renunţă la independenţa politicii monetare, ca şi la mecanismul cursului de schimb ca mijloc de ajustare a dezechilibrelor economice.